Îmi vei rămâne-n carne ca o rană,
Dintr-un război pe care nu l-am vrut,
Sub amintirea-ţi ochiul o să geamă,
Învins de dorul greu şi neştiut.
Te voi păstra presat între iluzii,
Ca pe o plantă rară şi mortală,
Ce-a semănat o ploaie de confuzii,
Crescând pe mine iederǎ amară.
Mă voi gândi la tine din senin,
Dorind să-mi urlu vina-n orizont,
Dacǎ mǎ strigi la poartă am să-ţi vin,
Precum un veteran întors pe front.
Am să te caut în fiecare ceas,
Pierdut pe fața marelui cadran,
Voind să mă întorc unde-am rămas,
Să te mai strâng, încǎ să te mai am.
Şi-am să mă rog la firul de nisip,
La picurul de rouă, la geană nopții caldă,
Să mă auzi din grota-n care-ţi strig,
Şi ochiul tau să vrea să mă mai vadă
mulțumesc,dl g ^_^
No comments:
Post a Comment