Friday, 11 November 2011

asa un sictir!

Parcă te cam saturi sa citeşti comentarii misogine,şi încă de un misoginism atît de banal ca te ia căscatul....nu sunt feministă,parol,Miţo,să mă-ngropi! Cred,iaca,cum că fiecare îşi are rolul lui,egalitatea,oricât am dori-o si lauda-o noi este...inegală,sâc! cred că toate fiinţele,cuvântătoare sau necuvântătoare au drepturi si merită respect, cred ca suntem egali atâta timp cat nu ne călcăm pe bătături prea tare,şi mai cred cu tarie că în fiecare dintre noi zace ceva bun,fie şi pe fundul,fundului inimii,bine ascuns sub mormane de sarcasm şi acreală poleită afişată sau căpătată datorită vieţii, mai degrabă o putem numi spaimă,precum câinele care a primit prea multe şuturi,aşa şi omul...priveşte cu din ce în ce mai multă circumspecţie orice gest care nu se mai înscrie în capitolul "dat cu parul'" sau "răutăţi" şi nu mai crede că mâna care l-a lovit o să îl mîngâie după ce a luat numai palme! nu cred că suntem egali,pentru că fiecare dintre noi este unic,deci cum mama naibii sa fim egali?! Dar suntem egali,în ciuda acestui paradox. Pricepe cine şi dacă poate! Suntem egali în faţa vieţii şi în faţa morţii,tot 4 scânduri şi câteva cuie ne aşteaptă,diferenţa o facem prin modul cum alegem să trecem prin viaţă !
Nici măcar doua picături de apă nu seamănă una cu cealaltă,dar om cu om. Ce are asta de a face cu egalitatea? Păi are! cum putem fi egali cu ceva atât de divers?!
Dacă încă nu te-am zăpacit,urmează....watch me dancing...

No comments:

Post a Comment