9,una din cifrele mele preferate

Întotdeauna mi-au plăcut cifrele fără soț, dar nici acestea toate, preferatele mele sunt 3,5,7,9, mai ales 9. Acum, de când o asociez cu o minune, cu atât mai mult mi- e draga. Ei, nu va gânditi la o minune in adevăratul sens al cuvântului, deși , dacă mă gândesc mai bine poate fi luată ca atare, a venit când nu mă mai asteptam si nu mai credeam...Cum era vorba aceea? Nu crede in minuni, lăsa- te in voia lor. :)) cam așa ceva. Am sa revin asupra acestei cifre minunate, care mi- e draga pentru ca mi- a adus un om drag pe care nu mai aveam curajul nici măcar sa îl visez...3 s- a făcut 9 si pentru mine in Februarie s- a facut primăvara.

Plantatia de coca cola

Am primit o plângere ca boscheții cu Pepsi erau de fapt sticle de Coca Cola crescute direct din pământ, iaca, m- a lăsat memoria si mi-era simpatica ideea de tufisuri cu sticlute de Pepsi ca mie ăla îmi place mai tare, sac, cu â!Dar si o plantatie de Cola nu e o idee rea. Cine vrea poate citi si Coca ca eu tot de cola vorbesc! Dar restul mâine, ca azi se facu mâine si a mai trecut o zi inutil : ce misto, mă felicit si mă iau la culcare. Mâine era sa fie o zi misto, dar de unde Minuni...prevăd un kkt nedorit si neplanificat, ca orice kkt care se respecta, păcat dar life is life tanananana...da, așteptăm ziua de mult, acum, nu mai tanjesc după ea ci mi-e așa, ceva între lehamite si groaza... Hai pa, vorbesc cu mine , ca de obicei, îmi place teribil sa vorbesc singura. Chiar si cu voce tare, nu numai in gând!

nimic nou sub soare

Nu am de gând să vin cu nici o noutate,numai platitudini ...patentate,nu sunt filozof, nici psiholog,sunt un om oarecare și îmi dau și eu cu părerea să mă aflu în treabă...că de aia mi-am făcut blog,s ă scriu ce-mi trăznește prin cap,și nu-mi pasă cine și dacă citește...
Azi sunt în ziua de nu-mi pasă și nu am chef azi,nu am chef de nimic...cum aș putea să am, toată noaptea am visat un elefant de mărimea unui mamut, care sorbea ciorba maică-mii de pe foc,pe geam,cu trompa,cu ce altceva,că nu era să o soarbă cu paiul...după care ,creatura ne-a mâncat florile de pe balcon,nu mai știu dacă cu ghivece cu tot,dar le savura tacticos....iar eu mă panicam,ce altceva...
Mi-am amintit visul prietenei mele bune,să nu zic celei mai bune ca să nu supăr pe nimeni,se știe ea care este, cu boscheții în care creșteau sticluțe de pepsi și m-am gândit că nici eu nu sunt departe cu elefantul cât mamutul,pet-ul din grădina blocului care mănânca flori din ghivece,pictura de Dali și alta nu...sau poate am citit prea multe sf-uri când eram copil...și de aia avem vise suprarealiste...
Dar nu chestia cu visul era pe ordinea de zi. Asta e un fel de bonus...
Mă rodea că nu pricep,iaca,nu pricep și pace cum putem să fim răi fără rost și să rănim fără sens,și sub pretextul iubirii?! sau,mă rog,pretinzând iubirea...hâc! ca de obicei,m-am cam pierdut....Ar trebui să nu mai am asemenea dume și nelămuriri la vârsta mea,exista o vârsta a înțelepciunii?! nu cred...Unii par născuți înțelepți, alții devin, și unii,așa ca mine, pendulează în neant...între a fi și a nu fi...oh,știu,sunt exagerat de sensibilă...
Dar e și mâine o zi,cum zicea Scarlett....