oarecare

În țara celor care nu cuvântă,mi-e pasul ud și mintea mută,
și mă cuprinde-alene un sictir domnesc până la os și piele,
m-am săturat să țes și să descos, vreau doar să tai adânc,vârtos!
să-nfig cuvintele în tine ca pe-un cuțit în pâine,până la prăsele...

Am obosit s-adun firimituri, și să aud vorbindu-se-n cimilituri,
vreau să deschidem gura până la urechi și ochi și să rostim pe bune,
să aruncăm cu vorbe-mpovărate, să zicem adevărurile dezbrăcate,
s-alegem să tăcem adânc în noi, dacă nimic real n-avem a spune.