cu norii de pe urmă se adună,îmi povestește câte-n stele și în lună,
dar n-o ascult decât cu o ureche, aleargă ca un câine prins de streche,
cu limba scoasă de o poștă vine, până se lasă rece-i înapoi la mine,
să o-ncălzesc în ceașca de cafea, să o acopăr doar cu palma mea,
ma ceartă tare și mă-nbună,și-așteaptă după ușă,noapte bună...
No comments:
Post a Comment