Wednesday, 28 March 2012
Love spend...
Ca o soparla, mă incalzesc la soare si ascult ultimul album Madonna "MDNA" si constat ca face toți banii! Cum sa spun... Eu fac damblale rar dar bine. :)) asta e universal valabil in viața mea...dacă dimineața traiam un insuportabil sentiment de amortire, pot sa spun ca mă vindec cu soare, muzica si zambetele copiilor care se joaca in jur, inclusiv copilul meu mai mic. Si mâine e o zi, mă gândesc mâine, zise Scarllet...nu, nu sper sa se rezolve toate de la sine, ar fi utopic! Știu ca nimic nu se face fără efort si ca trebuie cladit zi de zi...am învățat sa am răbdare... Si știu, in adancul meu ca merita, ce nu știu simt...
Monday, 19 March 2012
la umbra conștiinței noastre...
Suntem toți vinovați, vinovați de neputință și de nepăsare. Urmărim reportaje, citim știri dar nu mișcam un deget. Ne adăpostim la umbra conștiinței noastre, în siguranța mai mult sau mai puțin confortabilă a casei noastre și ne spunem că nu stă în puterea noastră, că fiecare cu necazurile sale...
Dar...ce-ar fi dacă fiecare dintre noi ar dona,și nu aleatoriu și când îi cântă cucul, ci o data pe lună, o suma modică: pachetul de țigări, berea, ciocolata, sau oricare din costul micilor plăceri...pe site-ul O.N.U. sunt sute și sute de cauze cu conturi cu tot, pe orice site de încredere se găsesc "surse" de inspirație încontro să meargă acești bani. Se poate dărui un zâmbet și o speranță la o distanță de câteva click-uri! Poate așa ne vom simți mai buni cu o vagă idee, mai puțin vinovați și vom fi mai implicați!
Nu că eu aș fi mai bună decât voi, oh, nu, urmaresc și eu circul vieții de la căldură, și dupa întristari episodice și accese de silă contra întregii omeniri mă ascund în cochilia mea și dau din umeri a neputință...Dar azi am spus că așa nu se mai poate, că m-am săturat de propria mea nesimțire și de a mă ascunde precum struțul cu capul în nisipul propirei existențe! Stă în puterea noastră! E o alegere pe care o putem face, conștient! Nu putem salva toată omenirea? Dar putem încerca!
Sună șchiop și atât de stereotip, dar nu am alte cuvinte, mă îneacă sentimentele acestea de furie si ...neputință! Dar îmi spun că, teoretic,se poate...Și că eu încă mai cred în oameni! Dar voi?!
Dar...ce-ar fi dacă fiecare dintre noi ar dona,și nu aleatoriu și când îi cântă cucul, ci o data pe lună, o suma modică: pachetul de țigări, berea, ciocolata, sau oricare din costul micilor plăceri...pe site-ul O.N.U. sunt sute și sute de cauze cu conturi cu tot, pe orice site de încredere se găsesc "surse" de inspirație încontro să meargă acești bani. Se poate dărui un zâmbet și o speranță la o distanță de câteva click-uri! Poate așa ne vom simți mai buni cu o vagă idee, mai puțin vinovați și vom fi mai implicați!
Nu că eu aș fi mai bună decât voi, oh, nu, urmaresc și eu circul vieții de la căldură, și dupa întristari episodice și accese de silă contra întregii omeniri mă ascund în cochilia mea și dau din umeri a neputință...Dar azi am spus că așa nu se mai poate, că m-am săturat de propria mea nesimțire și de a mă ascunde precum struțul cu capul în nisipul propirei existențe! Stă în puterea noastră! E o alegere pe care o putem face, conștient! Nu putem salva toată omenirea? Dar putem încerca!
Sună șchiop și atât de stereotip, dar nu am alte cuvinte, mă îneacă sentimentele acestea de furie si ...neputință! Dar îmi spun că, teoretic,se poate...Și că eu încă mai cred în oameni! Dar voi?!
Monday, 12 March 2012
Subscribe to:
Comments (Atom)




