Mă găsesc pe mine și-a-nceput să doară,
Însă toate trec, făra nici o urmă,
Și rămân în suflet, ca cenușa-n urnă…
Hai, mai spuneți vorbe, colcaiți venin,
Ascuțiți cu limba, colții, cel putin,
Eu am adevăruri, vise, și am fluturi,
Pomul de iluzii nu poți să mi-l scuturi..
Aruncați cuvinte, le scuipați din gură,
Pân-ajung la mine-s un ocean de zgură,
Voi fii delicată, n-am să vă provoc,
Am să-mi văd, tăcută,de al vieții joc.
Râdeți cât puteți, râdeți cât vă ține,
Judecați de-i drept, judecați de-i bine,
Până la final, sala va fi goală,
Vinovați doar voi, suferinzi de boală…
Mințile-mbibate de atâta bere,
Mai emit, cam vag, câte o părere,
Și vă minunați câtă elocință...
Nimeriți pișoarul, asta biruință!
Mai găsiți ceva în trecutul meu,
Poate am avut de iubit și-un zmeu
Să îl înălțați bucurosi la cer,
Căci eu ce-aș putea oare să vă cer?
Și mă doare-n cot, și mă doare-n bască,
Caii vostrii pot prin livezi să pască.
Vântul nu-l opriți, ploaia tot mai cade,
Și din când în când se mai fac rocade…
No comments:
Post a Comment