Zilele ar fi, numărate șapte,
Nopțile ar fi, șapte împreună,
Soarele ar fi, urmărit de lună…
Pune vorba bună, ca o șoaptă caldă
Picur-o-n ureche, dulce să străbată,
Și ca un balsam inimii să-i cadă,
Noaptea e în geam, ziua e strâmbată…
Spune-mi mici prostii, să le cred pe toate,
Ca o copilița să mă bucur, iară,
Vreau să-mi spui povești, și să am dreptate,
Inima-ntre-coaste să nu mă mai doară…
Fă un gest stângaci, dulce și nebun,
Mângâie-mă tandru, doar cu șoapte calde
Vreau să uit de mine, și să mă adun
În podul palmei tale, uite, cerul cade…
Falduri de albastru prăbușite-n noi,
Lungi fâșii de noapte-n tâmple se adună,
Sufletele strânse, lângă trupuri, goi,
Ne-aruncăm cu vorbe…spune-mi “noapte bună”…
No comments:
Post a Comment