nu mai e nimic aici
sunt o casa parasita
bantuita de stafii


nu peste mult
am sa cer ajutor specializat
voi urma sedinte de terapie
cu psihologi scumpi,
ca un manager de multinationala

o sa ma asez pe canapea
si sigur vor gasi ceva in trecutul meu
poate, in copilarie,
care sa explice de ce n-a mai ramas
nimic aici.

ma vor pune sa povestesc tot
tot.

si eu voi insira amintiri
una langa alta, langa alta, langa alta
pana la un sfarsit previzibil

n-am sa le spun nimic despre buzele tale
pe marginea unei cani cu ceai rosu

despre cum aratai tu cand
te-am vazut ultima oara,
printr-un geam de taxi,
cand pe bulevard se turau motoarele

se vor hrani din durerea mea
ca sanitarii cu rahatul
de pe fundul acvariului.


nu mai e nimic aici
sa umple golul care ma soarbe

cum ar sorbi un sarac o supa calda.
nu mai e nimic aici
lumea, ca un rechin, va merge
mereu inainte.

lacrimile mele in tramvaiul 16
nu inseamna decat slabiciune

milioane de oameni cu inimi ranite
pe care nu le poate vindeca nimeni
de la iisus hristos incoace

&
fiecare se crede un auster sau un roth
si nu e.

uneori ma uit peste stiri vechi

astazi am aflat ca primul rol al monicai belluci
a fost in anul 1992,
o scurta aparitie in filmul “dracula”.

daca as putea alege
as alege sa fiu un barbat normal
care se gandeste la sex o data la fiecare sase secunde.


e deja noapte
&
nici n-am apucat sa-ti spun
de ce te iubesc.